Nafplio, un oraş magic
Fii călător, nu turist! Acesta a fost unul dintre principiile în care am crezut multă vreme şi pe care l-am regasit şi pe AmazingRace.ro. Diferenţa dintre turist şi călător e că primul fuge de ceva, iar al doilea fuge spre ceva. Tot de aici am aflat despre Nafplio, vechea capitală a Greciei.
Ne-am hotărât că aceasta va fi destinaţia vacanţei noastre şi, după câteva mail-uri schimbate cu Brăduţ, am pornit la drum. Am fugit de all-inclusive, charter, destinaţiile aglomerate şi excursiile la pachet ale agenţiilor şi am ales, simplu, libertatea.
Am mers cu maşina câteva mii de kilometri, descoperind locuri frumoase, inaccesibile pasagerilor din avion; am luat contact direct cu localnicii, le-am ascultat poveştile, am râs împreună, ne-am împrietenit.
Ne-am abătut de câteva ori de pe autostradă iar alteori am luat vaporul doar ca să vedem şi alte locuri. Aşa am descoperit mâncarea bună din Volos, liniştea unei dupa-amieze de duminică în Larissa, tavernele de pe plaja din micul orăşel Tolo, câmpurile pline de portocali şi teatrul antic cu 16.000 de locuri de la Epidavros, asinii folosiţi ca taxi de către localnici şi turişti pe întortocheatele străzi ale insulei Ydra, povestea eroinei Bouboulina pe cocheta insulă Spetses, excepţionalul vânzător de bijuterii şi blănuri din Atena de la care nu puteai pleca fără să cumperi ceva, nisipul fin al insulei Thassos, câmpurile cu maslini şi multe, multe altele trecute sau nu prin obiectivul meu de 50 mm.
Am simţit că am vizitat adevărata Grecie.
Dar cel mai frumos loc în care am fost rămâne Nafplio, un oraş într-adevăr magic. Străduţe înguste, case vechi şi frumoase, terase multe, mâncare bună, multe flori, pisici peste tot şi multe magazine cu produse hand-made. Localnicii sunt foarte deschişi şi atenţi; este uimitor să constaţi la sfârşitul primei zile că, într-un oraş în care mergi pentru prima dată, ai deja prieteni.
Ne-am cazat la frumoasa pensiune Nikolaos, foarte aproape de centrul vechi, de plajă, dar şi de Bourtzi, mica fortăreaţă din mijlocul apei care in trecut apăra portul şi care acum te ţine minute în şir mut de admiraţie.
Gazda noastră, Vicky, a avut grija să nu ne lipsească nimic; ea ne-a ajutat să simţim într-adevăr oraşul. Am povestit, i-am cunoscut prietenii, am mâncat şi am băut împreună, am mers la cumpărături şi ne-a îndrumat spre locuri pe care noi, ca simpli călători, nu le-am fi descoperit.
Am stat o săptămână şi jumătate în Nafplio şi nu ne-am plictisit nicio clipă. Am închiriat biciclete, am încercat gustoasele mâncăruri tradiţionale, ne-am plimbat cu micul vaporaş până la Bourtzi, dar şi cu vasul de croazieră în inslulele învecinate.
Nafplio este ca un muzeu viu, un oraş încărcat de legende şi istorie. De-a lungul vremurilor a cunoscut şi zile de glorie, si zile de declin. Legenda spune că fondatorul mitic al oraşului a fost Nauplios, fiul lui Poseidon. Nafplio a rămas în istorie ca prima capitală a Greciei moderne.
Acum, Nafplio este unul dintre cele mai frumoase oraşe ale Greciei. Este inconjurat de două vârfuri muntoase acoperite fiecare de câte o cetate ce-ţi lasă impresia că supraveghează oraşul; una dintre ele este Palamidi, o impresionantă construcţie la care ai acces fie pe jos, urcând cele 999 de trepte, fie cu maşina, pe partea cealaltă a muntelui.
Nafplio rămâne oraşul în care m-aş întoarce de fiecare dată cu plăcere.
Din fotografiile pe care le-am făcut pun deocamdată doar o serie:
Ioan T. Morar, blogul si fotografia
Citesc de cateva luni blogul lui Ioan T. Morar. Ii citeam si inainte articolele pe sarite, cand le prindeam, dar acum, pe blog, parca e o altfel de comunicare, mai directa, mai vie. Ma tine in priza. Cu Ioan T. Morar poti discuta despre multe: literatura, numerele castigatoare la loto, Noua Caledonie, Merkel, Vadim, arta, vinuri, Secu, animale, Capul Bunei Sperante, procese juridice cu unu’, cu altu’, flori, plante, fructe… In fine, de toate. Domnul Ioan T. Morar se bucura, se irita, glumeste, deconspira, isi apara ideile, comunica; un om viu, care reactioneaza la ce intalneste in jur. De la Ioan T. Morar am aflat, de exemplu, despre principiul cetzii. 
Dar o chestie serioasa, care merita cu adevarat atentia, este proiectul inedit pe care l-a realizat Ioan T. Morar in Noua Caledonie. A plecat acolo pentru 2 luni cu scopul de a scrie o carte: “Experimentul literar va fi scrierea unei carti, transmise editurii pe masura ce ea avanseaza, carte pe care o vom lansa la aeroport, la sosire. Am numit acest experiment literatura in timp real” - scria Ioan T. Morar pe 2 aprilie 2007, in primul post de pe blog. I-a reusit, iar acum cartea se gaseste prin librarii (sper).
De curand am fost la targul de turism de la Romexpo unde, din intamplare, am dat peste un stand la care Ioan T. Morar organizase o expozitie colectiva de fotografie. Cand am ajuns eu colegii dumnealui, foarte draguti de altfel, tocmai se apucasera de strans si se pregateau de plecare; o parte din fotografii inca mai erau agatate de pereti. Nu le voi comenta aici, dar zic doar ca apreciez initiativa.
